Top 3 aplicații recomandate de psihologLocul III - Dailyo Am dat peste aplicația Dailyo când căutam o soluție pentru persoanele cu care lucram la cabinet. Nu de puține ori aud ”nimic nu merge bine”, ”mă simt oribil tot timpul”, ”anxietatea nu-mi dă pace nici măcar unpic”. Empatizez mult cu genul acesta de remarci, fiindcă sunt de acord că există acele perioade în care pare că chiar așa e. Spun că ”pare” fiindcă există o denumire în psihologie pentru genul acesta de remarci. Se numesc ”distorsiuni cognitive” sau ”capcane mentale”. Fiindcă lumea în care trăim e mult mai complexă decât ceea ce creierul nostru poate să conceapă, are sens ca în mintea noastră să apară anumite erori. Cu toții avem aceste erori. Spun ”nimic nu merge bine”, deși adevărul este că dacă m-am pus să-mi fac o cafea și mi-a ieșit, chiar dacă e ceva nesemnificativ, a mers bine. În realitate, ”nimic nu merge bine” este defapt ”sunt anumite lucruri care nu merg bine”. Încurajez persoanele cu care lucrez să-și monitorizeze emoțiile. E interesant ce afli din genul acesta de date despre tine. Poate ai surpriza să vezi că ”e oribil” 30% din timp, sau că în weekend ești mai anxios decât în timpul săptămânii. E scris în genele noastre să fim mai vigilenți la pericole. Dacă estimez după ”feeling” cum m-am simțit într-o săptămână, sunt șanse foarte mari să fac o eroare cum ar fi că ”a fost o lună groaznică.” Dacă estimez după date, pot să observ niște tipare reale: ”Tind să mă simt mult mai rău în weekend… ce se întâmplă cu mine în weekend?” sau ”Chiar dacă ieri și azi au fost niște zile oribile, celelalte zile au fost ok… dacă pun așa problema nu mi se pare că a fost o săptămâna chiar așa rea”. În ideea asta, recomand aplicația Dailyo. Funcțiile din varianta gratuită sunt suficiente pentru a-ți lua temperatura emoțională. Stările pe care le notezi sunt sub formă de emoji-uri pe care le poți personaliza. Partea mea preferată constă în graficele pe care DailyO le generează. Graficele sunt și mai utile atunci când adaugi stickere cu ce anume făceai când ai notat în Dailyo. Locul II - Forest Stay Focused De când pandemia mi-a transformat laptopul în cabinet, sală de curs, loc de ”ieșit” cu prieteni, jurnal, carnețel cu notițe, trainer, bibliotecă etc., mi-a fost dificil să-mi mențin concentrarea. Două minute citeam un articol foarte interesant, după care îmi aminteam că poate e mai important să mă uit la un video și mai interesant, după care mă gândeam că ar trebui să mai intru pe aplicația de yoga și ieșea o varză. Motivul: îmi verificam telefonul. Și nu e un secret că ”numai până se încarcă pagina” sau ”numai să văd ceva pe Insta” e defapt un vortex din care te întorci peste o oră. Când ”screen time-ul” meu de pe telefon era deja îngrijorător, am început să caut ceva mai bun decât acea parolă fictivă pe care o pui la aplicații după ce trece o perioadă limită. Și am găsit aplicația Forest. Ce se întâmplă aici e că îți setezi ce ai vrea să faci, dar telefonul te distrage: citit, socializat cu alții, lucrat la un task dificil etc. Să zicem că ai vrea să poți să citești neîntrerupt pentru două ore. Îți setezi în aplicație cronometrul de 2 ore. În acele două ore, aplicația ta crește un copac. Dacă intri în altă aplicație în acel interval, copacul tău va crește bolnav, sau nu va crește deloc. Din meniul aplicației poți să vezi cum arată pădurea ta. Pe lângă asta, poți invita pe cineva să fie focusat împreună cu tine. Dacă invitatul tău iese din aplicație, amândoi veți avea un copac bolnav. Genul acesta de gamification mi-a crescut timpul de concentrare pentru task-uri ce trebuia să le fac, dar din care alunecam foarte ușor. Îți recomand să încerci! Locul I - Woebot
0 Comments
#BookReview: Câteva motive să iubești viața - Matt Haig „Câteva motive să iubești viața” este o carte pe care nu am putut să o încadrez într-o categorie anume, întrucât este o combinație între biografie și dezvoltare personală. Mi-a dat impresia că este un jurnal în care autorul a condensat toate acele mici lucruri din microuniversul lui care l-au ajutat să depășească o perioadă tulbure și tristă. Este o colecție ce cuprinde idei despre suferință, timp, știință, sănătate mentală și fizică, dar și încurajări, dialoguri între sinele aflat în plină furtună și sinele care a biruit furtuna, recomandări de cărți ce merită citite și evident, așa cum sugerează titlul... motive pentru care merită să rămâi în viață. Un jurnal creat cu scop terapeutic (să îți revezi experiența și să o integrezi în povestea vieții tale) și cu intenția de a fi împărtășit cu toți cei care suferă de depresie, anxietate și atacuri de panică, pentru a vedea că... nu sunt singurii care se confruntă cu aceste probleme (scriitorul oferă chiar și o listă a persoanelor publice – vedete, personalități istorice – despre care se cunoaște faptul că au avut depresie). Matt Haig relatează, cu o atitudine de acceptare a propriei persoane și de înțelegere a complexității ființei umane, despre experiența sa lamentabilă alături de „câinele cel negru al depresiei”. Autorul îmbină umorul cu teoriile științifice asupra depresiei, pe fondul retrăirii episoadelor marcante și marcate, de-a lungul vieții lui, de amprenta anxietății și a depresiei. Conform spuselor sale, a fost un copil sensibil, îngrijorat, temător, iar apoi, un adolescent instabil psihic, singuratic, neînțeles, iar autorul povestește anumite incidente din aceste perioade ale vieții tocmai pentru a încerca să justifice și să explice atât cititorilor, cât și sie însuși, de ce a căzut în abisul rece al depresiei, atât de aproape fiind de a comite un act regretabil, suicidul. Acesta descrie, cu sinceritate, simptomele stării sale depresive și gândurile care îi inundau mintea în timpul atacurilor de panică ce l-au capturat într-o viață mărginită de temeri și de îngrijorări și în care unica alinare a fricilor părea să fie iubita lui, o viață ca o cutie goală, dar plină cu iubire. Abordează, de asemenea, cu deschidere, atât clișeele la care oamenii recurg încercând să îi ajute pe cei melancolici din jurul lor să se simtă mai veseli, cât și fenomenul stigmatizării persoanelor diagnosticate cu diverse tulburări mentale și încearcă, prin empatie și compasiune, să le normalizeze experiențele. Când ești deprimat, este mai greu să îți amintești că există un soare strălucitor dincolo de norii cenușii de pe cerul tău. Este mai greu să te bucuri de micile plăceri ale vieții, să te uiți, din când în când, și la partea plină a paharului. Autorul cărții s-a luptat câțiva ani din tinerețea lui cu depresia, dar cu ajutorul familiei, al cărților și al scrisului, a reușit să o învingă. De aceea, mesajul fundamental transmis de el prin această carte este să nu renunțăm la viață și să nu uităm că niciodată nu suntem singuri în această luptă continuă cu gândurile negre. Să descoperim ceea ce ne ajută să ne simțim mai bine și să practicăm acele lucruri cât mai des posibil. Depresia este, după cum spune Haig, „un război interior”, „o gaură neagră”, „o absență”, „un cod dăunător din sistemul de operare al minții tale”, dar, în același timp, este și... „mai mică decât tine”. *Recenzie realizată de psiholog Diana Pitei. Mara se programează și nu mai vine, fără să anunțe.  Dorin nu respectă indicațiile medicale. Andreea are anxietate dentară.  Dacă ești stomatolog, cu siguranță te-ai intalnit cu Mara, Dorin și Andreea. E frustrant, cu siguranță! Toate Marele îți dau programul peste cap și ca timp, dar și financiar. Dorinii s-ar putea să nu mai vină și să-ți facă și reclamă proastă. ”Surprinzător”, aparatul dentar nu a funcționat la potențialul maxim dacă nu s-au respectat indicațiile. Andreele te epuizează, asta dacă ajung pe la cabinet și nu amână pe ultima sută de metri. Ce nu funcționează în cazul acestor pacienți? Au o problemă dentară, vin la un specialist, trec prin intervenție, aplică indicațiile și problema e rezolvată. De ce nu e la fel de simplu și în practică?
Motivele ar putea fi multe și cel mai la îndemână e să te gândești că Mara a fost neserioasă, Dorin e un om complicat și Andreea… săraca Andreea. Însă ce depinde de tine, ca medic stomatolog? Psihologia susține din ce în ce mai mult importanța relațiilor în viețile oamenilor. Dacă am intra în mintea Marei, a lui Dorin si a Andreei, ce element comun am găsi acolo? Ar putea fi vorba de ambivalență? Toți își doresc o schimbare, dar în același timp doresc să nu schimbe nimic.
În mințile lor s-a creat o ambivalență. Vor și nu vor în același timp. Felul în care stomatologii comunică cu acești pacienți poate determina dacă ei vor reuși să facă o schimbare sau nu. Relația doctor-pacient e elementul cheie care stă la baza comunicării lor. Meta-analiza despre eficiența tehnicilor de comunicare în practica stomatologică susține că acestea sunt utile în acest context. Aduce stomatologilor înțelegere în formarea relației doctor-pacient, prin înțelegerea contextului de viață al pacientului și renunțând la practica impunerii punctului de vedere medical. Rezultatele altor studii similare arate că o comunicare bazată pe empatie mai mult decât pe informații e asociată cu:
Te invităm să te gândești la relația profesională cu pacienții tăi:
Urmărește diferența în comunicarea dintre un stomatolog și o pacientă care se prezintă la consultație cu un piercing oral. Care abordare despre efectele negative ale piercing-ului asupra danturii ți se pare mai eficientă?
Am strâns 7 mesaje atât de la persoane în cuplu cât și singles despre cum îi afectează sau nu pandemia în contextul #love. Puteți asculta mesajele lor împreună cu câteva explicații și sugestii de la colega noastra psiholog.     Un rezumat dupa videoconferinta domnului Prof.univ.dr. Adrian Opre de la Facultatea de Psihologie:
1. ORGANIZARE 📝 Fii foarte organizat, fa-ti un program zilnic riguros si respecta-l cu strictete. Tentatiile de a iesi din reguli sunt mari. Cand reusesti sa intri mental intr-un flow organizat, bazat pe reguli, atunci ajungi la wellbeing. E mare tentatia sa te trezesti cand vrei, sa mananci cand vrei, intr-o zi la 8, in alta zi la 11.30. Nu te pacali! Organismul nostru are nevoie de reguli pe timp de neclaritate. Regulile reduc si elimina anxietatea. Un program zilnic se va internaliza intr-un nou sistem de reguli si se va ordona. Astfel, cand vei iesi din criza vei purta cu tine aceasta ordine. 2. ORIENTAREA SPRE VIITOR ➡️ Nu te ancora in scopuri imediate. Pastreaza-ti obiectivele dinainte de criza. Mintea va fi focusata in fiecare zi pe acel plan si nu pe stiri. Daca de exemplu ti-ai pierdut job-ul, nu te gandi ca totul e pierdut, gandeste-te ca iti vei gasi altul. Pana atunci focuseaza-te pe ce poti face: sunt o multitudine de cursuri de reconversie profesionala acum si online. 3. FII SELECTIV 👀 Fii foarte selectiv cu sursele de informare. Nu ramane in capcana in care stai pe un singur canal. Antreneaza-ti mintea sa discerne intre stiri reale si fake news. 4. EMPATIA 👐 Fii suportiv, solidar, empatic. Arata-ti compasiunea pentru ceilalti. Riscul e mare sa devenim egoisti. In crize devenim mult mai autoprotectivi decat in afara crizei. Cu cat esti mai solidar, cu atat sansa ca tu sa supravietuiesti e mai mare. Solidaritatea intareste, egoismul te face doar sa traiesti mai tare anxietatea. Solidaritatea te face sa intelegi ca si ceilalti sufera, iar atunci frica e mai disipata, fiindca ajungi sa constientizezi ca nu esti singur in situatia asta. De exemplu: un parinte care sta in fata unei haite de lupi, singur, ar muri de frica. Insa, acelasi parinte daca si-ar tine de mana propriul copil in fata haitei, stiind ca e responsabil sa-si protejeze copilul, ar da cu lupii de pamant. Fiind solidari, ne intarim pe noi. 5. DEZVOLTA-TI CARACTERUL 🧍 Crizele sunt contextele in care ni se releva adevarata personalitate. Acum e o sansa sa ne educam propriul caracter. 6. VALORIFICA TIMPUL CU FAMILIA 👪 Pretuieste adevarata valoare a timpului extins cu familia si bucura-te de sansa de a fi constrans sa stai mai aproape sau sa suni mai des. 7. BUCURA-TE DE CE E FRUMOS ✨ Bucura-te de orice lucru frumos care ti se intampla acum. In anxietate vedem doar pericol, in depresie vedem doar lucrurile negre si credem ca nu mai e nimic frumos. Insa, mai sunt multe lucruri frumoase care se intampla in jurul nostru, chiar si daca sunt lucruri marunte. E important sa ne cultivam simturile si sa prindem si lucrurile bune care se intampla in jur. În colaborare cu revista Școala9 am scris un articol despre bulimie, impactul celorlalți în declanșarea ei, cum se manifestă și ce se poate face, inspirat din propria experiență.  În colaborare cu revista Școala9, am scris un articol bazat pe modelul ABC cognitiv-comportamental, și cum pot părinții să aplice acest model în discuțiile problematice cu adolescenții lor  Întâlnim persoane care trec prin viață fără a se căsători; întâlnim oameni care au ajuns adulți fără experiența vieții de familie. Însă, foarte rar întâlnim pe cineva care trece prin viață fără să fi legat prietenii.   Cel mai lung studiu despre fericire conclude că fericirea umană e direct proporțională cu calitatea relațiilor pe care le avem. Prieteniile sunt necesare pentru a trăi vieți tolerabile, plăcute, cu sens. Nu numai că oferă recompense constant pe parcursul vieții prin simplul fapt că există, prieteniile servesc ca o ancoră afectivă și cognitivă în percepția pe care o avem despre lume. Ce se întâmplă când prieteniile se sfârșesc? Când suntem părăsiți de partener emoțiile sunt izbitoare, doar la asta ne putem gândi. Despărțirea de partener e tematica omenirii de mult timp: în piese de teatru, în telenovele, pe Netflix. Când începem o relație de cuplu intrăm în ea cu speranța că va dura și cu frica de a nu se sfârși. Dacă se sfârșește ne așteptăm la ce va urma: suntem supărați, plângem, le povestim altora, ascultăm încurajările ”Nu era pentru tine”, ”Vei găsi pe altcineva” și după o vreme ne trece. Reușim să trecem mai departe. Când suntem părăsiți de un prieten nu e chiar așa. Despărțirea de prieteni nu e peste tot în piese de teatru, în telenovele, pe Netflix. Când formăm o relație de prietenie nu intrăm în ea cu speranța că va dura și cu frica de a nu se sfârși. Prietenia doar se întâmplă. Relațiile de prietenie care se răcesc au deobicei ca leitmotiv timpul. ”Scuze, nu prea am avut timp perioada asta”, ”Scuze, am o perioadă mai aglomerată”, ”Scuze, sper ca mă înțelegi”. Și înțelegem, toți avem perioade mai aglomerate și știm cum e. Dar încet încet nu mai vine de la noi primul pas. La început credem că poate chiar e doar o perioadă. Dar trec șase luni, trece un an și ne gândim: ”eu am păstrat legătura cu persoanele apropiate și când eram ocupat”. Și atunci te lovește… că nu mai ești una din persoanele apropiate. Tips&Tricks:
Totul în jurul nostru încetinește în timpul iernii. Ziua se scurtează, unele animale hibernează… privind in perspectivă e greu de crezut că omul nu e afectat de venirea iernii.   Demult-demult, omul de peșteră își optimiza comportamentele de reproducere și hrănire pentru mai mari șanse de supraviețuire odată cu venirea iernii. Chiar dacă viața modernă ne-a oferit libertatea de a nu mai depinde de lumina naturală și căldura altor anotimpuri pentru a supraviețui, încă trecem prin schimbări la venirea anotimpului rece:
Unii dintre noi ne simțim mai rău decât alții în perioada iernii. În cazul ăsta ar putea fi vorba de Tulburarea Afectivă Sezonieră, așa-numita depresie de iarnă. Depresia de iarnă e un tip de depresie care se manifestă în aceeași perioadă a anului (deobicei sfârșit de toamnă și iarna) mai mult de 2 ani la rând. Chiar dacă simptomele pot fi aceleași cu depresia, se diferențiază datorită perioadei specifice în care apare. Simptome:
Tips & Tricks: 1. Expune-te la lumină! Melatonina (hormonul somnului) este stimulată de absența luminii, des întâlnită în perioada iernii și de aici apare somnolența și apatia. Încearcă o plimbare când e însorit afară sau să-ți muți biroul mai aproape de fereastră. 2. Crește-ți serotonina! Serotonina e hormonul fericirii. Activitatea fizică crește rata și frecvența declanșării serotoninei în creier. Sunt recomandate exerciții ”cardio”: mers pe jos, alergat, bicicletă/cycling, înot, squash. Chiar dacă nu ai chef, ignoră emoția și gândește-te că te vei simți mai fericit, mai motivat și cu chef de viață după. P.S.: Banana și ciocolata au serotonină 🙂  3. Atenție! Tendința e să mâncăm mai mult și să bem mai mult (mai ales că vin sărbătorile). Ai grijă la acumularea în greutate fiindcă poate accentua simptomele depresiei datorită scăderii stimei de sine. 4. Chiar dacă îți plac filmele horror sau dramă, încearcă să te axezi pe stand-up comedies și filme de comedie, măcar 10 zile. Sunt șanse mari să ai o schimbare de dispoziție în bine. 5. Programează o sesiune de consiliere. O tehnică folosită este Modelul ABC din Terapia Cognitiv Comportamentală, iar ideea de bază e că o persoană poate să schimbe felul în care se comportă, simte sau gândește prin schimbarea percepției. Pentru programare te aștept cu un SMS sau un telefon pe care îl găsești pe prima pagină împreună cu alte detalii despre locație. Surse:
De ce nu răspunde și totuși ne atrage?  Sunt multe motive din cauza cărora persoanele pe care le vrem mai aproape sunt din ce în ce mai îndepărtate de noi. O posibilitate frecvent întâlnită în sfera cuplurilor e incongruența stilului de atașament (acel ”nu e pentru tine/ nu vă potriviți”). Dacă facem o analogie cu personalitatea, care e un pattern de gânduri, emoții și comportamente, stilul de atașament e un pattern de gânduri, emoții și comportamente în contextul apropierii de o persoană. Bowlby, o personalitate cunoscută în ceea ce privește studiul atașamentului, propune o grupare a pattern-urilor de atașament în: stil securizant, anxios și evitant. E interesant că pattern-ul nostru de atașament cu potențiali parteneri e legat de atașamentul pe care l-am avut cu părinții. În funcție de ce apropiere primeam (sau nu) când eram mici de la părinți, așa s-a dezvoltat și stilul nostru de atașament de acum.  Dacă suntem un adult securizant, în general avem o satisfacție mai mare în relațiile de cuplu. Cel mai probabil am avut o relație de siguranță cu părinții noștri când eram mici. Puteam explora mediul în voie și ne întorceam oricând aveam nevoie la parinți, unde era călduț și bine. Ca adult, ni s-a format un model mental care ne dictează că figura de atașament (acum partenerul/a) e disponibil/ă, sensibil/ă la nevoi și suportiv/ă. Astfel, dacă avem o relație cu cineva, apar des sentimentele de siguranță, conexiune și libertate de a fi (Bowlby, 1980, p. 242).  Dacă suntem un adult cu stil anxios, în general suntem mai preocupați de viața amoroasă decât alții. Am avut o relație ambivalentă cu părinții când eram mici (ba erau, ba nu erau), și asta a format în noi o antenă pentru respingere. La vârsta adultă ni s-a format un model mental care ne dictează că figura de atașament (acum partenerul/a) s-ar putea să ne părăsească sau să-și piardă interesul. Din păcate, tocmai frica asta ne face și mai crispați și mai dependenți.  Dacă suntem un adult cu stil evitant, nu prea ne preocupă relațiile amoroase. Am avut o relație cam absentă cu părinții când eram mici (nu prea era cineva acolo la care să ne descărcăm și să ne accepte așa cum suntem). Așa că am învățat să ne descurcăm singuri și să nu depindem de nimeni. Ca adult, ni s-a format un model mental care ne dictează că nu avem nevoie de cineva să fie lângă noi. Relațiile noastre sunt scurte și superficiale și nu prea acordăm atenție acestui subiect.
Tips & Tricks:
|
