|
Întâlnim persoane care trec prin viață fără a se căsători; întâlnim oameni care au ajuns adulți fără experiența vieții de familie. Însă, foarte rar întâlnim pe cineva care trece prin viață fără să fi legat prietenii.   Cel mai lung studiu despre fericire conclude că fericirea umană e direct proporțională cu calitatea relațiilor pe care le avem. Prieteniile sunt necesare pentru a trăi vieți tolerabile, plăcute, cu sens. Nu numai că oferă recompense constant pe parcursul vieții prin simplul fapt că există, prieteniile servesc ca o ancoră afectivă și cognitivă în percepția pe care o avem despre lume. Ce se întâmplă când prieteniile se sfârșesc? Când suntem părăsiți de partener emoțiile sunt izbitoare, doar la asta ne putem gândi. Despărțirea de partener e tematica omenirii de mult timp: în piese de teatru, în telenovele, pe Netflix. Când începem o relație de cuplu intrăm în ea cu speranța că va dura și cu frica de a nu se sfârși. Dacă se sfârșește ne așteptăm la ce va urma: suntem supărați, plângem, le povestim altora, ascultăm încurajările ”Nu era pentru tine”, ”Vei găsi pe altcineva” și după o vreme ne trece. Reușim să trecem mai departe. Când suntem părăsiți de un prieten nu e chiar așa. Despărțirea de prieteni nu e peste tot în piese de teatru, în telenovele, pe Netflix. Când formăm o relație de prietenie nu intrăm în ea cu speranța că va dura și cu frica de a nu se sfârși. Prietenia doar se întâmplă. Relațiile de prietenie care se răcesc au deobicei ca leitmotiv timpul. ”Scuze, nu prea am avut timp perioada asta”, ”Scuze, am o perioadă mai aglomerată”, ”Scuze, sper ca mă înțelegi”. Și înțelegem, toți avem perioade mai aglomerate și știm cum e. Dar încet încet nu mai vine de la noi primul pas. La început credem că poate chiar e doar o perioadă. Dar trec șase luni, trece un an și ne gândim: ”eu am păstrat legătura cu persoanele apropiate și când eram ocupat”. Și atunci te lovește… că nu mai ești una din persoanele apropiate. Tips&Tricks:
0 Comments
|